Sunt un sclav fericit! atat pot sa constientizez azi... sper ca in viitor sa fie o situatie schimbata.... ceea ce urmeaza sunt niste divagatii tarzii realizate in urma cu ceva timp(2ani?3 ani?nu mai stiu) si probabil o lectura ar fi plictisitoare ...................................... De ce multa lume afirma ca este greu sa te descrii,sau detesta descrierea?Imi place un citat al maestrului Octavian Paler: „Drumul care duce spre noi insine duce in mod obligatoriu si spre ceilalti. Altfel nu se poate. Drumul care ne departeaza de lume ne departeaza si de noi insine.” Eu as vrea sa ma descriu,dar inca nu stiu,inca nu stiu si imi pare rau ca nu stiu,dar am descoperit mici firmituri despre mine de’a lungul catorva ani,firmituri nesemnificative. Una din aceasta firmitura este respectul(desi nu e in intr’o doza prea mare,restul firmiturilor sunt nesemnificative).Respectul este,cred eu,primordial in viata. Poti avea respect pentru cei care te calca pe nervi,pt cei care te enerveaza?da poti!Orice actiune are si o cauza si un efect.Adeseori nu stim cauzele,dar stim efectul,iar poate ca in cazul in care l’am privi cu respect pe cel de langa noi atunci efectele ar fi interesante...probabil. “ Curajul este, as zice, o frica in care s-a pus ordine, ceea ce te ajuta sa te agati, de partea de frica unde pierderile sunt mai mici.” “Cei cu adevarat curajosi vorbesc putin despre curaj. Dar cand o fac inseamna ca au neaparat nevoie de el.”O.Paler Curajul il putem identifica cu inceputul unei victorii(chiar daca pierdem batalia),uneori il am, uneori e inexistent. Hmm ce pot eu sa mai zic la capitolul “About me”,aaaa,da…ca sunt un om foarte obisnuit:)) acum mi’a venit in minte un citat de la Dostoievski:”Pentru un om obisnuit ,nu exista nimic mai usor decat sa’si inchipuie ca este o persoana neobisnuita si originala,savurandu’si fara ezitare aceasta inchipuire”:) Trebuie sa precizez ca sunt un om obisnuit dar nu imi inchipui ca sunt o peroana neobisnuita. Pana acum am remaracat ca sunt extem de multe tipuri de oameni,si cred ca cea mai interesanta si grea materie e psihologia individului.Am remarcat ca multi,foarte multi oameni sunt plini de rautate.Intalnimm mai multa bunatate la un caine care ii este devotat pana la moarte prietenului sau:stapanul.Un prieten,un amic poate sa fie bun cu tine fara sa urmareasca ceva?poate sa fie un prieten devotat?poate sa uite deferitele greseli ale celor din jur?poate sa ii ajute fara a cere nimic in schimb?Probabil ca se poate.Mi’a placut o mica istorisire dintre un om si un caine,nu stiu daca e adevarata dar mi’a placut mult:”un tip vroia sa scape de cainele lui care avea o varsta sis a hotarat s ail duca departe de casa sis a il lase acolo.zis si facut,dar dupa o zi cainele soseste acasa.Stapanul a ramas foarte uimit pt ca il dusese foarte departe,atunci ce sa hotarat?sa il arunce in rau.mergepe malul raului si il arunca,dar cainele se intoace la picioarele lui.scena se repeat de inca o data,dar stapanul se hotaraste s ail arunce de pe pod.pe pod se urca cu cu cainele in brate pe balustrade si il arunca de la inaltime.cainele a cazut in apa,dar stpanul sa dezechilibrat si a cazut si el.marea tragedie era ca nu stia a inota.cainele a ajuns la el si la tras la mal,astfel si’a salvat stapanul care incerca sa il omoare” e incredibil cat de iertator poate sa fie un caine(care trebuia sa fie omorat,de catre cine?) si cat de crud,poate fi un om.(Asa ca o paranteza la capitolul prietenie…va intreb cum ar fi daca Isus ar fi venit acum printre noi,si nu atunci,in timpurile alea “violente”?,mai bine?sau din contra,mai rau?)Intrebarea este daca poti sa explici prietenia?poti sa o intelegi?chiar poti sa o explici? Sincer cred k prietenia e lucrul cel mai greu de explicat. Nu este ceva ce se poate invata la scoala, dar daca nu ai invatat ce inseamna prietenia inseamna ca nu ai invatat nimic!!! “Oamenii nu pretuiesc viata,si’au luat prostul obicei de a o vinde ieftin,de a se folosi de ea prea lenes,prea nerusinat si ca,prin urmare,toti sunt nedemni de ea” Pretuim viata???eu unul recunosc ca multe zile,saptamani,luni nu o pretuiesc,de ce?Din cauza diverselor “probleme” de zi cu zi,orbim?posibil.dar poate ca aceste “probleme” sunt himere.probabil,fiecare stie daca isi vinde sau nu viata ieftin…pana la urma:”Totul in viata e doar viata,calea spre ea,necontenita si eterna ,nici intr’un caz descoperirea ei”sau e asa cum a zis Goya(desi nu stiu sigur daca el a spus):”Todos es nada”?”totul e nimic”?As vrea sa revin pt 2 sec la capitolul curaj care are legatura directa cu viata pe care nu o vindem ieftin:De curaj se leaga agonia si extazul….care e dintre cele 2 are sansele cele mai mari de reusita?TU ce preferi,agonia sau extazul?extazul,nu?e magnific extazul.,dar e posibil ca dupa extaz sa vina agonia?sau ele sunt doar iluzii?Avem in viata iluzii?sau viata ni se pare o iluzie?Poate o mare iubire sa fie o simpla iluzie?Apropo…ce este iubirea?probabil,repet..probabil(imi dau si eu cu parerea:D) e ceva ce se poate descrie foarte greu,recent am gasit ceva interesant : “1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. 2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;” Epistola 1 catre Corinteni a Sf apostol Pavel,Cap 13,chiar este o explicatie interesanta a dragostei,a iubirii,dar am observat ca,in general,zavoarele inimii sunt atat de mari incat e greu sa le spargi,Felicitari celor care reusesc si reusesc sa parga zavoarele celor care merita:) Aaaaaa era sa uit de ceea ce are proportii astronomice….ipocrizia.O urasc si vesnic o voi ura : ”Unul ,daca a simtit ininima lui un strop dintr’un sentiment universal-uman si bun,imediat si’a bagat in cap idea ca nimeni nu mai este ca el,ca el e o persoana progresista in cadrul dezvoltarii generale.Altul,daca a luat de buna vreo idee sau daca a citit vreo pagina dintr’o cartulie fara cap si fara coada ,imediat crede ca are acum “propriile idei”,care au luat nastere in propriul creier.Impertinenta naivitatii,daca ne putem exprima asa,ajunge in asemenea cazuri sa ia proportii uluitoare;asa ceva pare incredibil,dar se intampla la fiecare clipa”
'Politeţa e un rafinament: are elasticitate, blândeţe, conversaţie şi răbdare; este gingaşă, spirituală, îndatoritoare – şi egală cu sine în toate împrejurările egoismului personal. Politeţa nu e supusă faptului divers şi evenimentului brusc. Ori eşti un om politicos ori un cimpanzeu vopsit şi lustruit la suprafaţă. Politeţa e şi a intenţiei, pe lângă a raportului imediat.'
‘Doamne,apara’ma de mine insumi’

"Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi în stânga, să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim."

'Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.' 'Esenţiale sunt ţelurile pe care ni le-am propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote să ia cu asalt morile de vânt. Nici râsetele, nici realismul celorlalţi. Nu cunosc un exemplu mai clar că poţi să fii un ratat fără să fii un mediocru, că o viaţă poate fi împlinită nu numai printr-o reuşită, ci şi printr-un eşec.'
PS:era sa uit... "iubesc" fotbalul,sau mai bine zis il iubeam candva..acum mi'e lehamite,pacat ca treptat dispare aureola,farmecul...taina. 'Ultimul drept pe care il avem este sa ne dam moartea.' Fericirea nu se poate obtine in mod autentic decat daca joci pe altceva decat pe bunurile din jurul tau.

Balada-Ciprian Porumbescu

Into the wild, Inchisoarea ingerilor(unul dintre cele mai fr filme);the godfather1,2,3;the bucket list;deja vu;;etc

-------nimic!

nada!niente!nimic!multimea vida!incult(ce mai?)
:)

"Imi place seara asta in declin/Un mar,o carte si'un pahar de vin"
"Parand pe veci a rasarii /Din urma'l paste moartea /Caci toti se nasc spre a muri/Si mor spre a se naste"
"Tot ce e pierdut, e pierdut definitiv când e vorba de timp. Şi atunci, ce importanţă mai are să-ţi aminteşti ceva ce n-o să mai ai niciodată?"
"Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă."
"Arde ceea ce ai adorat şi adoră ceea ce ai ars."
Perplexitate
"Tu spui, liniştit: “adevăr”. Ei se uită la tine şi tac, fără să priceapă ce vrei, dar pentru că sunt oameni educaţi întreabă: “Cât costă?” Tu le arăţi mâinile goale, dar ei nu mai pricep gestul de mult şi, nedumeriţi, dau să plece. Tu alergi şi le spui: “speranţă”. Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă încă o dată: “Cât costă?” Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci."